“Prin valoarea sa de simbol, icoana depaseste arta, dar o si explica. Putem admira fara rezerve operele marilor maestri din toate timpurile si sa le consideram culmea Artei. Icoana va avea un loc aparte, asa cum Biblia se va pune deasupra literaturii si poeziei universale”

(Arta icoanei, o teologie a frumusetii- Paul Evdochimov)

“Icoana este „testament si lucrare a Parintilor Bisericii si poarta în sine toate însusirile celor ceresti; luarea-a minte si statornicia de neclintit în rugaciune, adancimea tainelor credintei, armonia duhului, frumusetea curattiei si a neprihanirii, maretia smereniei si a simplitatii, frica de Dumnezeu si evlavia”

(Monahia Iuliania - Truda iconarului)

Icoanele ne ridica mintile de la cele pamântesti la cele ceresti. Sf. Ioan Damaschinul a scris, "prin icoane vizibile suntem condusi la contemplarea a ceea ce este divin si spiritual". Prin pastrarea memoriei celor pictati în icoane, suntem inspirati sa-i imitam. Sf. Grigore de Nissa (aprox. 330-395) povestea cum nu putea trece pe langa o icoana cu Avraam care-l jertfea pe Isaac "fara sa verse lacrimi". într-un comentariu la aceste cuvinte, s-a spus la al Saptelea Sinod Ecumenic, "Daca unui asemenea Doctor imaginea i-a folosit si i-a produs lacrimi, cu atat mai mult ea va aduce cainta si-i va face bine celui simplu si needucat".

(Icoanele - Parintele John Whiteford)

“Ca si cuvantul scris, icoana transmite adevarul crestin: ea reprezinta o teologie in imagini”

(Icoana chipul nevazutului – Egon Serndler)